i got pleasured

Justin Beiber haunts me

eric jessica dream

am visat ca eram intr-un salon din ala ca in underworld, unde erau sus-pusii vampiri, and the deathdealers were just passing by. si era eric’s place, un fel de restaurant etc. si erau geamuri mari, inalte. eu stateam la masa cu eric, jessica si inca cineva pe care nu mai tin minte. aveam costum negru, and i was a fresh vampire. si cica semanam cu hoyt . iar jessica era langa mine and at first ne atingeam usor apoi eu ma prefaceam ca mi-e somn si picam pe umarul ei, si apoi ea nu stiu cum a facut dar s-a pus in poala mea, am inceput sa o mangai pe picioare, sub fusta, si nu avea nimic sub and i was like wow this is so awesome. and her fangs came out, because of the arrousal, vroia sa ma muste, and i was like “do vampires bite each other for fun? cause i’m not used to it yet”.

anywho, intre timp, afara pe geam, un ventilator cu picior, care in loc de palete de plastic avea ceva vortex de energie de culoare albastru-violet stralucitoare, and it was watching us. iar mai incolo, it dissapeared. intre timp, era un human care vroia sa atace vampires, with a knife, but eric saved the day, si zicea ca eu sa merg repede in camera cealalta, cause i’m still young and in possible danger. dar i-am mobilizat repede mana la om, i-am luat cutitul (care avea maner de plastic, era de bucatarie, probabil de culoare verde, cu zimturi si varf rotund), am decis ca that thing outside was evil si sa close the place. la fel cum se lasa jos roletele, noi lasam jos gratii si placi de metal, care coborau pe strada, ca si in Blade 1 sau alte corporate vampires buildings which had steel stuff for daytime. doar ca in vis erau mai multe straturi, primul fiind ceva de steel, apoi unul din surfboards care se pliau una peste alta, sa nu lase lumina inauntru, iar a treia chestie era ca atunci cand trageai de funia aia vintage de la marginea ferestrei, ca pentru draperie (it was HD), curgea frozeness pe trotuar.by that time, Duncan McLeod o aparut pe trotuar si am iesit afara cu Eric and Pam.

Highlanderu a inceput sa se prezinte: i am duncan mcleod…si noi am sarit deja sa zicem ca “we know who you are” . A venit si el sa investigheze treaba cu ventilatorul, dar in urmatoarea clipa si-a scos sabia and we knew he was after us si am zburat in casa. (hide yo kidz, hide yo wifes). si mcleod a ajuns repede inauntru, and we paniked a lot. Eric a inceput sa se bata cu el, transformandu-se in ceva creatura asemanatoare cu the scorpion man din doctor who (that old man that became young again with side effects), dar duncan i-a taiat mainile si picioarele, incepand sa ii taie craniul, like Sylar does, only with the sword. viermi ieseau din mainile si picioarele lui Eric, dar cumva l-a lasat sa traiasca, ca i only saw secvente din episodul urmator, cause it was the end of this one… iar in episodul urmator eric apare la unul dintre personajele principale cu the arms and legs grown back, but the forehead had a scar, iar el parea mai batran un pic si palid (pale vampire…that’s new). iar capul era un pic mai umflat, like having down sindrome or something. and that was it. ultimele momente de somn s-au incheiat cu ceva ecuatii care avea o gramada de radicali, iar numerele si rezultatele explicau de ce the Ood were atacking the humans, and they attacked cause they were protecting themselves. the end

van gogh-ish dream

a inceput oarecum ca eram pe o strada nepavata, dirt road, stateam pe marginea ei, chillin, and there were kidz care se jucau cu mingi de tenis. o gramada de copii, cu o gramada de mingi. si ajungeau si la mine unele, si le aruncam frumos inapoi la ei. se intreceau care arunca mai departe dincolo de drum, drum care era lat. erau copaci de o parte si alta, case din alea oldschool, unele aveau si demisol, eu stateam aproape de peretele unei case, si erau si geamuri aproape de nivelul solului. am inceput sa ma plimb apoi, mingi de tenis mai veneau la mine si le aruncam peste drum, like kidz, dar nu aruncam cu putere maxima, ca imi era frica sa nu lovesc vreun copil. erau de maxim clasa a IV-a. pe drum era si ceva pub, unde mergeau tinerii, parca am recunoscut cateva fetze, dar nu mai tin minte acuma. oricum erau young girls and i fancied them.

o alta parte a visului, din ce tin minte, a fost ca ma plimbam pe strada si a aparut “geta” cu masina ei, era mai tanara si se simtea ca avea carnetu de sofer de putina vreme, pentru ca mergea cu viteza. era zapada pe strada, era adunata in gramezi, si ea tot intra in ele cu masina, but going wild with the car in stanga si dreapta.

dupa aia am ajuns intr-o casa, unde aveam cica camera mea, exista un geam mare si se vedea strada pe care mergeam acasa de la scoala, in SM. era seara, intuneric deja, se vedeau doar luminile. iar pe peretele opus geamului era pictata exact strada care se vedea afara, cu turla bisericii din capatul strazii, doar ca era mult mai van gogh-ish reprezentata.

iar la geam era un pat mare, iar daca stateai in el, puteai vedea privelistea strazii, care era parca tot in timpul iernii, dar linistitoare, iar felinarele de-a lungul strazii fiind ca stele de pe cer. iar din tavan era un televizor mare, foarte mare, in forma triunghiulara, alba, care avea un ecran pe fiecare latura. era mai mare decat patul de 2 persoane. si era suspendat in aer si puteai sa il pozitionezi cum vrei, detinand parca un mecanism antigravitational. avea doar un fir legat de tavan, pentru electricitate. si am tot modificat pozitia ei in spatiu, incercand sa il pozitionez sa vad ecranul stand intins in pat. televizorul avea sub el un manunchi de cabluri albe care atarnau ca si tentaculele de pe fatza unui Ood. and they were white.

next thing eram pe strada, iar doi dintre copii care se jucam pe strada, le-am tinut minte fetzele, au crescut mari, avand almost 40 years. unul dintre ei avea deja un pic de par carunt, si-a lasat barba, dar era el. si era un alpinist, fiind transferati apoi intr-un flashback al lui cand era pe un munte, era zapada, si a intrat in ceva cabana parasita, cabana care parea destul de noua, chiar daca era facuta din lemn si era vopsita in alb. el impreuna cu prietenul lui erau prieteni buni de cand erau copii mici, deci aveau incredere unul in altul, si mergeau sa se aventureze pe munti by themselves. in cabana aia alba s-au blocat la un moment dat, o usa intepenindu-se, era un spatiu foarte restrans, dar celalalt a distrus usa cumva. si acuma eram inapoi pe strada, strada parca era si un dig, cu o bariera veche facuta dintr-o bara de fier, si se uitau spre orizont, mergand on a sunday afternoon spre undeva…nu mai tin minte incotro mergeau. dar era ceva in preajma, care nu anunta vesti bune.

era verdeata multa, iarba verde pe jos, si era o cladire, cu turn, cu o parte laterala mai extinsa, gen scoala, iar in turla erau ceva vampiri care au fost redusi la forma minima, like small little puppies sau worms, si aveau nevoie de apa ca sa se hidrateze si sa creasca in forma fizica normala, human sized. si eu ii stropeam cu ceva punga de apa, like a water pistol. unul arata like a guinea pig pe verde si fara blana. la baza turlei erau ceva paznici de care trebuia sa trec, cumva in high speed, erau si schele, parca era in renovare.

tot in curtea acestei cladiri, gen scoala, cu un hol lung si sali intinse, trebuia sa ma confrunt cu un monstru, care avea forma umana acuma, and i think it had edward’s face, dar putea sa fie mare cat o cladire. si trebuia sa o ucid cu o sabie. avea 2 protectori, pozitionati separat de el, si trebuia sa ajung mai intai sa elimin protectorii than stab the main creature. puteam sa ma misc with super-speed, like vampires, si am reusit sa stab the first 2, si apoi urma sa il atac pe the big one, dar sabia s-a rupt intre timp, si am fost nevoit sa il strapung cu un suport/cuier mobil, ca avea varful ascutit si corpul lung, like a lance. nu reuseam sa il strapung, ca nu era destul de ascutit varful. dar am reusit sa il ranesc, si a contat parca, fiind apoi usor sa fie prins de “autoritatile locale”, fiind imobilizat, dar eu trebuia sa fug de acolo, ca erau si dupa mine. puteam sa ma fac invizibil cateodata sau doar sa fug foarte repede, iar ei nu ma puteau vedea.

dupa ce am alergat de acolo, am ajuns pe aceeasi strada de pe care am pornit, dar nu stiu de ce aveam banuti de aur si am inceput sa ii arunc pe strazile care erau un pic mai jos decat mine, pentru ca eram pe o ridicatura de pamant, inceput de deal, si aruncam banutii care erau de fapt foarte multi, si i-am aruncat spre strada, iar copii au inceput sa alerge si sa-i adune. iar eu de fapt nu eram cel care ii arunca, ci un barbat cu o femeie care se plimbau pe strada, iar eu eram chiar in spatele lor, watching over them like a camera, seeing like a movie. iar barbatul era tipul care l-a jucat pe van gogh in doctor who and marcus in underworld. iar femeia a inceput sa strige ca “avem nevoie sa incepem sa fim constienti de ce avem in jurul nostru, sa fim atenti de imprejurimile noastre, de ce este sus, de ce este jos”, sa fie mai eco-friendly, sa inceapa politici de salubrizare si urbanizare, pentru ca erau strazi de pamant, dar poate ca erau si semafoare pe alocuri, totul fiind intr-o nuanta gri-albastruie, dar prevestind ce urma sa fie in viitor, viitorul apropiat, with the human race. she kinda knew how the society will evolve. dar cand tipa a inceput sa zica in voce tare “we have to be more self-aware”, i started crying, si ea incepand sa planga, pentru ca lumea nu o asculta de fapt, and all that forseeing knowledge was just passing by. Apoi s-a terminat filmul si m-am trezit si eu.

war of the (under)worlds dream

E vorba despre un fel de invazie extraterestră. Noi suntem în Sighişoara, la festival. E lume multă, grămadă. Şi Sighişoara e destul de schimbată, pentru că acţiunea se petrece jos în oraş, nu chiar în cetate. Şi trece un râu pe lângă poalele cetăţii, dar nu chiar ca în real life Sighisoara. Este o deschidere destul de mare, care e acoperită cu iarbă, iar pe lângă râuleţ trece şi o cale ferată. Pe partea dreaptă e dealul pe care e şi cetatea, iar pe partea stângă e oraşul “nou”, care e tot cu case vechi ca şi în cetate. Lumea e peste tot, e foarte multă lume. Mă uit la sinagoga din oraş, care are o bilă albă mare în vârf…priveliştea arată ca şi cum te uiţi la Bonţida, ca perspectivă, biserica fiind după ceva case, dar e mare şi impunătoare şi noua..Nu e dărăpânată. Dintr-un moment, sinagoga începe să se dărâme, singură oarecum, picând bucăţi de pe ea, bila încercând să iasă din susţinerile pe care stă în varful bisericii, dar nu se vede ce anume face ca să se dărâme…se vede ca şi cum pielea si carnea de pe om s-ar dezintegra. Dar aici este vorba de cărămizi şi alte chestii din care e făcută sinagoga. Noi începem să ne panicăm şi am the feeling că ar trebui să fugim cât mai departe…trecem râuleţul şi calea ferată pe partea stângă şi fugim pe deschizătura asta de iarbă, ca şi un teren de fotbal de la ţară, deşi nu se juca de obicei fotbal pe acolo. O sun pe “Geta” pe mobil, că ea era altundeva, ca să îi spun să mergem în oraş şi de acolo la gară sau ceva, chiar dacă calea ferată tăia în două oraşul. Nu răspunde la telefon. Eram încă cu câţiva oameni pe care îi ştiam dar acum nu ţin minte. Se aud ceva zgomote gen monstru sau ceva care se demolează, şi toată lumea începe să alerge spre oraş, pt că erau mulţi în deschizătura respectivă, câmpul acela deschis dintre cetate şi oraş. Ajung la case, şi era un fel de pod sau pe stradă era o cupolă pe care era o casă, aşa era începutul de stradă, iar când am ajuns sub “podul” de casă sau tunel, nu ştiu cum să explic, am văzut cum picau pe câmp dinozauri bipezi, un pic mai mari decât oamenii, cam 3-4 m, masivi. Veneau dinspre oraş, culmea, şi alergau spre câmpia asta, unde erau oameni. Şi săreau de pe pod, eu fiind dedesubt.

Pe câmpie nu prea mai era lume, dar ştiam că şi prin oraş sunt astfel de creaturi, si cautam un loc prin oras ca sa ma ascund…era o combinatie dintre war of the worlds si cloverfield. Stiam ca este un monstru stapan si care e mult mai mare – gen Godzilla – iar astia mai mici erau numai “de décor” care patrulau si omoara numa asa…the big guy was running the show. Stiam ca el a distrus cumva si sinagoga. Nu stiam cum sa fac sa o sun pe “Geta”, ca nu cumva sunetul de la ringul telefonului sa o demaste sau ceva. M-am enervat ca nu a raspuns din prima. Am fugit prin oras, pe strazi, aproape de case, sa nu fiu vazut de sus, lumea fugea si ea. Ma gandeam sa intru intr-o casa si sa stau acolo pana cand se termina toata treaba, dar nu stiam daca e mai sigur sa stau in middle of the crowd sau sa plec din oras. Am pus in calcul si varianta ca poate peste tot se intampla asa sau sa fie bombardat trenul in timp ce era in miscare (war of the worlds again).

Am ajuns undeva prin oras, orasul semanand cu Satu Mare si Cluj, fiind un hibrid, nici numele orasului nu mai conta, nu mai stiam in subconstient ca sunt in Sighisoara. Cred ca nici nu mai eram in Sighisoara, dar nu conta. Am ajuns intr-un loc care semana cu Piata Avram Iancu, dar opus cu ea ta fost Casa de moda din SM. Cand ajung in avram iancu, nu erau masini parcate, iar dupa tufe era iarba….nu exista beton sau ciment decat pe strada. Aducea aminte si de o benzinarie, dar in aer liber… Erau tinuti oameni “ostatici” oarecum, de catre alti oameni, nu stiu de ce, dar nu m-au atacat. Sayid era printre ostatici, vorbea in engleza, si inca 3-4. Pe el il tin minte. Si el a fost eliberat, iar impreuna trebuia sa verificam ce s-a intamplat cu casa de moda, pt ca a disparut, iar in locul ei era pusa, rupta din temelii, cladirea pe care scria “ Aeroportul International Cluj Napoca”. Iar in fata cladirii curgea un rau mic, de un albastru mediteranean, ca si cum cladirea statea pe o insula tropicala. Parca am vazut si ceva palmieri la marginea cladiri. Am inconjurat cladirea, si am observat ca in spatele acesteia se vedea clar cum casa de moda a fost rupta din structura ei, iar pe deasupra a fost pusa cladirea care era aeroportul. Semana cu teatrul din SM, dar mult mai mare si fara coloane. Iar titlul “aeroportul ….” era scris parca in litere romanice si sterse oarecum, parca au trecut milioane de ani de cand a existat cladirea aceea, supravietuind timpului, ca si in masina timpului.

Inainte sa ajung in avram iancu, eram urmarit de o creatura alien, da nu era ceva dinosaur, era un fel de hibrid de om care nu avea par sau imbracaminte pe el, avea alura de omida, iar dintii erau ca de rechin. Si eu treceam pe langa un gard de sarma ghimpata. Am tras de sarma ghimpata si am rupt din ea, cam 4 m, si am incercat sa o fac ca o sfoara, ca pe cand ar fi sarit creatura pe mine, sa o pot sugruma cu sarma. A sarit intr-un final, iar eu am infasurat sarma ghimpata in jurul gatului ei si peste gura. M-am luptat cateva minute cu ea, incercand sa ii retez capul, cu sarma. Intr-un final a cazut si am plecat spre avram iancu.

La marginea cladirii care statea in locul casei de moda erau gramezi de moloz, parca era in constructie sau deconstructie, intreg situl. Ma gandeam ca nu era nevoie de ajutor din partea altor persoane, care erau mutante in sine, dar totusi umani. M-am gandit la Marcus din Underworld, primul vampir hibrid, fiul lui Corvin. A doua persoana la care m-am gandit a fost Magneto din X-men. Pe Marcus mi l-am imaginat (el simtindu-mi prezenta) cum iese din “inchisoarea” lui care era un sicriu aflat in pamant, pe care era turnat beton, dar care din cauza distrugerilor care aveau loc prin oras s-a deschis iar el a reusit sa iasa…fiindu-i sete… avea deja sange in jurul gurii (nu stiu de unde a luat sange). A gasit apoi o motocicleta veche, inca de pe timpul razboiului mondial, prafuita, iar el a inceput sa o repare, pornind motorul din 2 miscari si infingandu-si degetele in motorul acesteia, pentru a-i regla unele componente. Binenteles ca si-a rupt si distrus degetele in proces, dar acestea s-au regenerat pe loc. There was blood. Dupa scena asta nu mai tin minte ce s-a intamplat. It all faded out…14:55.