van gogh-ish dream

a inceput oarecum ca eram pe o strada nepavata, dirt road, stateam pe marginea ei, chillin, and there were kidz care se jucau cu mingi de tenis. o gramada de copii, cu o gramada de mingi. si ajungeau si la mine unele, si le aruncam frumos inapoi la ei. se intreceau care arunca mai departe dincolo de drum, drum care era lat. erau copaci de o parte si alta, case din alea oldschool, unele aveau si demisol, eu stateam aproape de peretele unei case, si erau si geamuri aproape de nivelul solului. am inceput sa ma plimb apoi, mingi de tenis mai veneau la mine si le aruncam peste drum, like kidz, dar nu aruncam cu putere maxima, ca imi era frica sa nu lovesc vreun copil. erau de maxim clasa a IV-a. pe drum era si ceva pub, unde mergeau tinerii, parca am recunoscut cateva fetze, dar nu mai tin minte acuma. oricum erau young girls and i fancied them.

o alta parte a visului, din ce tin minte, a fost ca ma plimbam pe strada si a aparut “geta” cu masina ei, era mai tanara si se simtea ca avea carnetu de sofer de putina vreme, pentru ca mergea cu viteza. era zapada pe strada, era adunata in gramezi, si ea tot intra in ele cu masina, but going wild with the car in stanga si dreapta.

dupa aia am ajuns intr-o casa, unde aveam cica camera mea, exista un geam mare si se vedea strada pe care mergeam acasa de la scoala, in SM. era seara, intuneric deja, se vedeau doar luminile. iar pe peretele opus geamului era pictata exact strada care se vedea afara, cu turla bisericii din capatul strazii, doar ca era mult mai van gogh-ish reprezentata.

iar la geam era un pat mare, iar daca stateai in el, puteai vedea privelistea strazii, care era parca tot in timpul iernii, dar linistitoare, iar felinarele de-a lungul strazii fiind ca stele de pe cer. iar din tavan era un televizor mare, foarte mare, in forma triunghiulara, alba, care avea un ecran pe fiecare latura. era mai mare decat patul de 2 persoane. si era suspendat in aer si puteai sa il pozitionezi cum vrei, detinand parca un mecanism antigravitational. avea doar un fir legat de tavan, pentru electricitate. si am tot modificat pozitia ei in spatiu, incercand sa il pozitionez sa vad ecranul stand intins in pat. televizorul avea sub el un manunchi de cabluri albe care atarnau ca si tentaculele de pe fatza unui Ood. and they were white.

next thing eram pe strada, iar doi dintre copii care se jucam pe strada, le-am tinut minte fetzele, au crescut mari, avand almost 40 years. unul dintre ei avea deja un pic de par carunt, si-a lasat barba, dar era el. si era un alpinist, fiind transferati apoi intr-un flashback al lui cand era pe un munte, era zapada, si a intrat in ceva cabana parasita, cabana care parea destul de noua, chiar daca era facuta din lemn si era vopsita in alb. el impreuna cu prietenul lui erau prieteni buni de cand erau copii mici, deci aveau incredere unul in altul, si mergeau sa se aventureze pe munti by themselves. in cabana aia alba s-au blocat la un moment dat, o usa intepenindu-se, era un spatiu foarte restrans, dar celalalt a distrus usa cumva. si acuma eram inapoi pe strada, strada parca era si un dig, cu o bariera veche facuta dintr-o bara de fier, si se uitau spre orizont, mergand on a sunday afternoon spre undeva…nu mai tin minte incotro mergeau. dar era ceva in preajma, care nu anunta vesti bune.

era verdeata multa, iarba verde pe jos, si era o cladire, cu turn, cu o parte laterala mai extinsa, gen scoala, iar in turla erau ceva vampiri care au fost redusi la forma minima, like small little puppies sau worms, si aveau nevoie de apa ca sa se hidrateze si sa creasca in forma fizica normala, human sized. si eu ii stropeam cu ceva punga de apa, like a water pistol. unul arata like a guinea pig pe verde si fara blana. la baza turlei erau ceva paznici de care trebuia sa trec, cumva in high speed, erau si schele, parca era in renovare.

tot in curtea acestei cladiri, gen scoala, cu un hol lung si sali intinse, trebuia sa ma confrunt cu un monstru, care avea forma umana acuma, and i think it had edward’s face, dar putea sa fie mare cat o cladire. si trebuia sa o ucid cu o sabie. avea 2 protectori, pozitionati separat de el, si trebuia sa ajung mai intai sa elimin protectorii than stab the main creature. puteam sa ma misc with super-speed, like vampires, si am reusit sa stab the first 2, si apoi urma sa il atac pe the big one, dar sabia s-a rupt intre timp, si am fost nevoit sa il strapung cu un suport/cuier mobil, ca avea varful ascutit si corpul lung, like a lance. nu reuseam sa il strapung, ca nu era destul de ascutit varful. dar am reusit sa il ranesc, si a contat parca, fiind apoi usor sa fie prins de “autoritatile locale”, fiind imobilizat, dar eu trebuia sa fug de acolo, ca erau si dupa mine. puteam sa ma fac invizibil cateodata sau doar sa fug foarte repede, iar ei nu ma puteau vedea.

dupa ce am alergat de acolo, am ajuns pe aceeasi strada de pe care am pornit, dar nu stiu de ce aveam banuti de aur si am inceput sa ii arunc pe strazile care erau un pic mai jos decat mine, pentru ca eram pe o ridicatura de pamant, inceput de deal, si aruncam banutii care erau de fapt foarte multi, si i-am aruncat spre strada, iar copii au inceput sa alerge si sa-i adune. iar eu de fapt nu eram cel care ii arunca, ci un barbat cu o femeie care se plimbau pe strada, iar eu eram chiar in spatele lor, watching over them like a camera, seeing like a movie. iar barbatul era tipul care l-a jucat pe van gogh in doctor who and marcus in underworld. iar femeia a inceput sa strige ca “avem nevoie sa incepem sa fim constienti de ce avem in jurul nostru, sa fim atenti de imprejurimile noastre, de ce este sus, de ce este jos”, sa fie mai eco-friendly, sa inceapa politici de salubrizare si urbanizare, pentru ca erau strazi de pamant, dar poate ca erau si semafoare pe alocuri, totul fiind intr-o nuanta gri-albastruie, dar prevestind ce urma sa fie in viitor, viitorul apropiat, with the human race. she kinda knew how the society will evolve. dar cand tipa a inceput sa zica in voce tare “we have to be more self-aware”, i started crying, si ea incepand sa planga, pentru ca lumea nu o asculta de fapt, and all that forseeing knowledge was just passing by. Apoi s-a terminat filmul si m-am trezit si eu.